Paris, 10 iulie 1984
Dragă Vlad,
Aşadar, după cum te-am ameninţat, cu
oarecari eforturi, mă voi aşeza pe o poziţie editorială franceză, ca să vedem
împreună cum va trebui să arate cartea ta în traducere.
Evident, pornim de la următoarele
principii:
1.Francezii nu ştiu (aproape) nimic din istoria
noastră, deci cartea ta trebuie să aibă, în primul rând, un rol de informare;
2. Ceea ce, totuşi, cunosc, sunt chestiuni: a)
folclorizate (vezi: Dracula, “Castelul din Carpaţi”, Panait Istrati); b)
Problemele percepute (şi acceptate) prin canal... advers (mai cu seamă,
relaţiile cu ungurii); c) falsurile istorice, vehiculate în continuare, mai cu
seamă din cauza lipsei unei teze riguroase, româneşti (problema evreiască, în general,
în special “soluţia finală”, acreditată de “informatorii” evrei-maghiari).
Prin urmare, să încercăm:
1. Arhitectura cărţii tale - gândită şi
scrisă pentru români - va trebui, în varianta ei franceză, să facă oarecari
concesii:
a) vai, respectarea cronologiei faptice
- altfel nu se va percepe (deci nu se va accepta) comentariul.
Exemple: - în cap.II, “Evul de mijloc”, începi prin a întreba dacă
a existat un feudalism românesc şi porneşti cu viaţa economică (comerţ, monedă
etc), cu urmările de rigoare, dar cititorul nu ştie de ce natură este
dependenţa politică a principatelor faţă de Poartă (o va afla abia la pagina
60, dar e prea târziu!);
b) aceeaşi “frângere cronologică” va face greu de
înţeles (repet, pentru ne - români) fenomenul fanariot, perioada Cuza etc...
Care ar fi soluţiile? Îţi sugerez:
- fie 1: prin paranteze - explicite sau
implicite -să pregăteşti terenul faptic, înainte de a trece la comentarea
acelor fapte;
- fie 2: în fruntea fiecărui mare
capitol-perioadă, să aşezi un “punctaj” cronologic
- fapte, nume.
(desigur, va trebui să fii mai
grijuliu, având în vedere că te adresezi unor ne-români - care vor fi total
dezorientaţi, de pildă în chestiunea Basarabiei (ce vrei, sunt basarabean!): la
pagina 197 vorbeşti de răpirea Sudului Basarabiei (după Independenţă), dar
străinii nu vor înţelege, pentru că, înainte, (carevasăzică la momentul 1812),
ai trecut şi în goană şi cu formulare derutantă (“Sudul Moldovei”-pag. 93), or
chestiunea ar fi meritat măcar o propoziţiune de lămurire (de ce nu şi a
originii denumirii, precum şi asupra jocului lingvistico-cartografic -
ierte-mi-se...cacofonia). Deasemeni-pentru că suntem la Basarabia, va trebui
limpezit, pentru cititor, momentul 1918, dar mai ales cel din (după) 26 iunie
40.
Desigur, aceste observaţii ţin seama de
faptul că ai scris istoria pentru români.
Să trec acum la lista de însemnări-pe
margine: (în general, fleacuri, unele greşeli de tipar, câteva scăpări
omeneşti)
- pag. 8 (civilizaţia) “Cucuteni,
cuprinzând sud-estul Transilvaniei...” Fireşte, începi enumerarea cu vatra, cu,
adică, Moldova nu cu Transilvania.
- pag. 9. coloniile greceşti de pe
litoral: nu aminteşti de Tyras şi de Harpis
(Basarabia) şi Dionysopolis (Dobrogea).
- pag.11. cred că ar trebui amintit
exilatul Ovidiu la Tomis.
- pag. 12-13 cred că ar trebui amintită
Columna lui Traian (ca material didactic...)
- pag. 16. nu aminteşti deloc de “valurile ” din
Basarabia - totuşi, două! (dacă până şi sovieticii, în hărţile lor de azi, le
menţionează : “Troianskii val”...)
- pag. 17. Creştinismul-creştinătatea.
Aici, cred, ar trebui să insişti pe:
1. dacii romanizaţi au fost printre
primii creştinaţi, datorită... retragerii administraţiei romane, la 271, deci
dispariţiei persecuţiilor anti-creştine;
2. lucru facilitat şi de faptul că:
“romanii” care le-au fertilizat pe dăcoaice proveneau din provincii
“contaminate”de noua religie (Siria, Palestina, Grecia...)
- tot pag. 17. Cuvântul “sfânt” ca
atare, nu vine direct din latină (de
acolo vine “sân” - “Sân-Petru, Sân-Ilie etc”), ci din slavonă: “sviati”.
Dealtfel lista termenilor latini va trebui îmbogăţită (“cuminecare ”, “păgân”-
cu marca lui ş.a.)
- pag. 21. Va fi necesar un “catalog”al
denumirilor date de străini românilor, în latină, germană, rusă, turcă,
maghiară, armeană etc...
- pag. 23. Presupun că Gyla nu refuzase
să se creştineze - cum pretind
izvoarele ungureşti. Dealtfel, tot aici, cred , va trebui neapărat să insişti
asupra Marii Schisme de la 1054, în urma căreia românii, creştinaţi de 7
secole, “cad” în partea proastă, orientală, iar amicii noştrii unguri,
creştinaţi de alaltăieri - doar de 54 ani, nimeresc în tabăra cea bună.
Insistat asupra faptului că Kerularios şi Leon al IX-lea au împarţit teritorial
Biserica lui Cristos (Yalta nu a fost o noutate pentru noi...)
- pag. 24. aici, vorbind despre Basarab este locul, să aminteşti de
“Basarabia” ca teritoriu.
- pag. 32. Vorbind de sare (ca bogăţie), nu cred că trebuie
omis faptul că un foarte important “Drum al Sării” pornea de la Tg. Ocna,
cobora pe Siret, trecea Prutul (unde, dacă nu în Basarabia?), Nistrul, Bugul,
Donu - nu şi Volga, la Astrahan - oricum, alimentând, pe de o
parte oile (ciobanilor români), pe de alta vitele tătarilor sau ale supuşilor
lor din întregul Nord al Mării Negre. (inclusiv “Bugeacul”)
- pag. 34. Aceeaşi basarabofobie te
face să nu aminteşti, printre cetăţile genoveze, Cetatea Albă!
- pag. 39. Precizează că în
Transilvania, românii rămaşi liberi (Făgăraş, Maramu, Haţeg) erau grăniceri.
- pag. 75. La civilizaţie “precumpănitor
ţărănească” va trebui, poate, să o incluzi şi pe cea românească din
Transilvania
- Atenţie: paginile 76 şi 77 au fost
intervertite!
-pag. 79. La “răscumpărări”de podoabe
şi cărţi va trebui neapărat să aminteşti de isprăvile lui Timuş (Dragomirna, de-o
pildă), de frecventele călătorii ale Doamnei lui Vasile la “Praguri” exact în
scopul de a “răscumpăra” ceea ce ginerică împrumutase, alaltăieri. Şi, á propos
de Tarkovski (care a cerut, azi, azil politic), şi de filmul său, Rubliov: cronicarii noştrii pretind că
fraţii creştini: cazacii, aveau un obicei pe care păgâni turci şi tătari nu-l
aveau: de a intra, călare, în biserici (acelaşi Timuş era campion la această
probă).
- pag. 79. Nu explici de ce se
întrerupe activitatea tipografică.
- pag.93. Chestie de consecvenţă
terminologică: foloseşti “imperiali”şi pentru romani şi pentru turci şi pentru
austrieci şi pentru ruşi. Cred că ar trebui... personalizaţi.
- tot pag. 93: iertare, nu ai folosit
“sudul Moldovei”, cum pretinsesem - ca să numeşti Basarabia, ci: “înjumătăţirea
Moldovei”.
- pag. 94 dai cifre în lei - va trebui să le explici valoarea
prin comparaţie - acelaşi lucru cu galbenii...
- pag. 96. Întrebare indiscretă: de ce
nu-i dai numele domnului sosit la Bucureşti în 1918 (cu haita?)? E AL. Şuţu, de
pildă?
- pag. 148. “Hectolitru” (pentru
cereale)? Nu: “chintal”!
- pag. 177: greşeală tipo: “garanţie”,
nu “graniţă colectivă”
- pag. 198: va trebui să explici -
într-o propoziţiune - care era “problema” aromânilor din Grecia.
-pag. 203. Trebuie precizat că Sarrail
se află in Grecia.
- pag. 213 “legea Eotvos”. Corect:
“Őtvős” (?)
- 221: Nu doar “geniul politic” al lui
Eminescu...
- 225: Trebuie precizat că evreii care
au coborît din Galiţia în Moldova (iar uiţi Basarabia - cu toate că, după un
secol de ocupaţie rusească, evreii ajunseseră la cca 14% din populaţie) erau nu
doar “atraşi”, ci mai ales “împinşi”de persecuţiile antisemite.
- pag. 230-231: poate ar trebui să
tratezi întâi PSD, apoi PCR.
- 244: prezintă întâi veniturile, apoi
preţurile.
- pag. 245 :O statistică a
analfabetismului în România, rezemându-te doar pe rezultate din 1930 este
incompletă (şi falsă), mai ales în privinţa Basarabiei. Adevărat, a ieşit din
ocupaţie aproape total analfabetă, dar comparaţia fă-o cu o statistică din 38
sau 39 (există), nu cu una intermediară.
-pag. 247. la Ionescu “s-a închegat
(atunci)”, nu “teatru absurdului”, ci conceptul de.
-pag. 249. Poate ar fi necesar să
precizezi totala (cvasi) lipsă de ecou a comunismului-bolşevismului în România
- faţă de ţări vecine, şi prin faptul că, în momentul revoluţiei,
“revoluţionarii” se aflau în Moldova - deci românii au aflat direct; apoi prin
faptul că, din când în când, izbuteau să fugă peste Nistru martori...
- 252-253: “Nu aminteşti deloc atitudinea
României faţă de Polonia ocupată (guvernul, o parte - bună din armată, tezaurul
etc...) ”
- pag. 254 “Nu numai “din cauza
confuziei create”(în general), cere Stalin Basarabia şi Bucovina, ci ca urmare a capitulării Franţei şi a
dezastrului britanic. Ultimatumul nu cerea “imediata evacuare ”, cum scrii,
ci: “restituirea Basarabiei”şi “cedarea
Bucovinei”- atenţie la nuanţă!
- tot 254: Cunoşti cumva “informaţia
potrivit căreia Carol s-ar fi opus, în Consiliul, Basarabiei (susţinut doar de
Iorga?)
- pag. 255: Desigur, greşeală de tipar:
“România mică” nu putea să aibă doar “cu 36.000 km.p. mai puţin“ - dat fiind
faptul că doar Basarabia are 44.500 km .p.; că Transilvania de Nord, cedată,
măsura exact 43.492 km.p. - iar dacă se mai adaugă Bucovina de Nord, Herţa şi
Cadrilaterul...
- tot pag. 255: nu cred că este
“conzult” să “nuanţezi” în privinţa
populaţiei
pierdute (6 milioane), adăugând că 3 erau români. În primul rând, este fals; în
al doilea, s-ar putea crede că, la urma urmelor, din moment ce acele teritorii
erau locuite doar în proporţie de 50% de români-români...
- pag. 261: Scriind “Diviziile
româneşti au luat parte la bătălia (...), la cea pentru cucerirea
Stalingradului”, dai impresia că “cucerirea” nu a fost doar intenţie, ci fapt
împlinit.
- tot 261: ori greşală de tipar, ori
pasaj neclar: “Maniu care scrisese Conducătorului încă de la 27 februarie 1941,
că steagul românesc a ajuns să fluture “deasupra unui lagăr de slavi...” etc.
Dacă data nu este greşită - 27 febr.
1941 - la ce face aluzie Maniu - cu patru luni înainte de intrarea în război? Dacă însă data este greşită (să
zicem că ar trebui să fie 1942), e o contradicţie, mai ales din cauza precizări
în timp “încă” (de la 27 februarie etc.). va trebui să limpezeşti pasajul.
- pag. 266: presupun că Hitler nu îi vorbise Mareşalului despre “bomba
atomică”; probabil despre “arma secretă”; “bomba secretă”.
-pag. 267. se pare că precipitarea lui
Mihai de a-l aresta pe Antonescu se datoreşte şi informaţiei - provenită prin canalul Lisabona - potrivit căreia
sovietici luaseră (sau erau în curs de a lua) contact cu Carol II, pentru a-l
aşeza pe tronul unei Românii “prietene”. Ce zici?
- pag. 268. Nu sunt deloc de acord că
“ruşii”, fără instrucţiuni de la Moscova, au profitat de confuzia creată,
pentru a lua prizonieri...etc.” I-au luat prizonieri din ordin - dovadă că nu i-au liberat, nici imediat, nici măcar
după încheierea războiului. Încă un detaliu: masa de “prizonieri”a fost tăiată,
împărţită în trei categorii a) “criminali de război” - trimişi în acele lagăre
în care se făceau anchete; b)majoritatea ostaşilor - considerată, vai,
“prizonieri de război”- trimisă în lagăre de prizonieri; 3) prizonieri nativi
din “teritoriile URSS”, carevasăzică ostaşi romăni care se născuseră
(cândva...) în Basarabia, Bucovina de nord, Herţa, au fost declaraţi “trădători
de patrie”, închişi în lagăre speciale şi lichidaţi
prin foame şi prin sete (pănă la ultimul). Printre aceşti “trădători de
patrie” (sovietică) s-a aflat şi un oarecare Ion Goma, ţăran, născut în 1907 în
Basarabia (e drept, rusească, dar ţaristă), cetăţean român, sergent în armata
română şi care nici măcar nu “redevenise” (rus, sovietic), pentru că cedarea
Basarabiei îl prinsese în concentrare, în România propriu zisă; închis şi el în
“lagărul special” de la Custiugeni, de lângă Chişinău, în primele zile ale
lunii septembrie, “a dispărut” (şi el) definitiv, împreună cu cei vreo 3.000 de
militari basarabeni şi bucovineni. Vorbesc de fratele mai mare al tatei.
pp. 268- 269-“problema evreiască”-bine
tratată, însă pentru varianta franceză trebuie şi mai bine pregătită.
Deocamdată, câteva remarci:
- printre cei din anturajul lui
Antonescu (care au intervenit în favoarea evreilor) trebuie neapărat amintită
şi nefericita de Maria Antonescu, “Mareşăleasa” în cazuri izolate, nominale - dar a făcut-o.
- nu reiese limpede din textul tău dacă
decizia Mareşalului (la insistenţele lui Richter) ca evreiidin România să
poarte stea galbenă a fost pusă în aplicare sau ba. E important de precizat -
dacă da: cât timp?, dacă ba -ba să fie. Nu de alta, dar s-au publicat în
Franţa, de curând, “mărturii” ale unui şmecher care pretindea că “a purtat stea
galbenă mulţi ani în România, înainte de a fi trimis la Auschwitz”! Tot la
acest capitol, îţi recomand insistent să te blindezi bibliografic cu Maria
Bănuşi, Sub camuflaj , jurnal 1943-
1944, Cartea Românească, Bucureşti, 1978 (dacă nu o găseşti la voi, ţi-o
împrumut eu).
- pag. 270. În închiderea perioadei
războiului, îţi recomand să te rezemi pe textul apărării (în proces) al lui M.
Vulcănescu - editat de V. Ierunca, de curând...
- pag. 272. Când faci bilanţul
pierderilor în campania de Vest, te rog fă şi totalul, amintind cât ne - a
costat cea din răsărit, chiar amănunţind-o: câţi prizonieri la Stalingrad
(30.000), câţi după 23 august etc.
- tot aici: nu se poate să nu scrii
despre arestarea ofiţerilor din Statul Major, de către ruşi, pe frontul de vest
(dacă-mi aduc bine aminte, în acel moment, trupele noastre se aflau în
Cehoslovacia).
- pag.273. á propos de Yalta, îţi voi
trimite materialul de la colocviu.
- pag. 248. Fireşte, greşală de tipar:
regele a plecat din ţară la 3 ianuarie 1948, nu 49.
- pag. 288. treci prea uşor peste
crucialul an 1948, plin de evenimente: “unificarea PSD+PCR=PMR; destituirea,
arestarea lui Pătrăşcanu “şantierele tineretului”; Constituţia RPR;
naţionalizarea; arestarea - în masă - a legionarilor!; reforma învăţământului;
“verificarea activului de partid”; interzicerea Biserici Unite - etc.
- pag. 291. la Sighet nu era “lagăr”,
ci închisoare (şi ce închisoare!).
-pag. 292. când anume (data) s-a
înfinţat Securitatea, în 48? Eu ştiam (poate mă înşel) că în ian. 1949.
- tot 292: fireşte, va trebui să
insişti asupra reeducări de la Piteşti;
- tot 292: scrii “şvabii deportaţi în
Bărăgan”- fals, în Bărăgan au fost deportaţi nu doar şvabii (cum pretind
şvabii), nu doar sârbi (cum pretind sârbii), ci “titoiştii”- carevasăzică
“duşmanii de clasă”din zona frontierei cu Iuguslavia, indiferent de
naţionalitate. După constatările mele (eu am stat cinci ani în Bărăgan, în
d.o., într-un “Sat Nou”), mai bine de 3/4 dintre “deplasaţi” erau români -
români; iar mai bine de jumătate dintre aceştia (din români) ereau basarabeni
şi bucovineni, care avuseseră proasta inspiraţie de a se refugia, în 44, taman
pe “zonă”...Hazul (îi zic şi eu aşa...) constă în “amănuntul”: în 55-56,
“bănăţenii” au putut să se întoarcă la casele lor - şi s-au şi întors; au rămas
însă pe loc (adică în satele-noi) basarabenii şi bucovinenii - unde Dumnezeu să
se ducă? Oricum, capitolul cu “restricţia domiciliară” (care aveau patru
“grade”), trebuie scris. Deasemeni va trebui făcută “harta închisorilor şi
lagărelor”.
-tot 292: Scrii “1964, data închiderii
închisorilor politice”. Inexact:1964 este data decretului de amnistie de care a
beneficiat cvasitotalitatea foştilor deţinuţi politici - pentru că şi după 64
au existat “deţinuţi politici” (abuziv botezaţi astfel, adevărat) - cei
condamnaţi pentru “subminarea economiei naţionale” mai cu seamă. Chestie de
termeni.
- pag 339.- o ultimă sugestie: să
citezi, din discursul lui Ceauşescu, în Basarabia, “frăzulica în chestie”, cea
în care el, antisovieticul, el, apărătorul Basarabiei, a declarat ce a
declarat.
Cam atât, pentru moment.
Salut!
Paul
Goma
